Traind pe acest pamant, noi semanam doua feluri de seminte: samanta pacatoasa si samanta Duhului Sfant. Dumnezeu ne-a dat libertatea de a decide si depinde de noi daca investitiile zilnice sunt in lucrurile trecatoare si vremelnice sau ne orientam pe ceea ce este vesnic.Toti am pacatuit si suntem sortiti mortii, dar prin Jertfa lui Hristos putem primi iertare si transformare prin Duhul Sfant. Citind zilnic Scriptura si traind principiile trasate de Dumnezeu, El va lua chip in noi tot mai mult.
In ce priveste partea relationala, Scriptura ne spune ca cine seamana vant, va culege furtuna…Semanand constant cearta, neintelegere, judecata, invidie, barfa…vei culege relatii distruse, conflicte, probleme de sanatate. Semanand dragoste, pace, bucurie, blandete, rabdare, recunostinta… roadele vor fi pozitive. De multe ori, insa trebuie sa avem rabdare ca acestea sa apara si sa nu ne lasam descurajati.
Astfel dar, provocarea mea e sa fim atenti la tot ceea ce facem si spunem fiindca ne va afecta atat viata de pe acest pamant cat si vesnicia!

Maria Coțolan

Niște imagini care nu sunt recomandate tuturor oamenilor, în special celor care sunt mai sensibili și totuși imagini reale, care oarecum te marchează.

Pe un frig de aproximativ – 20°C, dacă nu și mai mult intrăm în „casa” lui Dumitru ( un frate-zice el) și găsim în prima camera – care avea 2 „chestii” (scuzati-mi lipsa găsirii unui nume pentru acele lucruri) acoperite cu niste pături, 7 persoane – părinții și 5 dintre copii, pentru că două dintre fete erau măritate. Unii erau desculți pe pământul rece care era sub ei, o fetiță de 2 săptămâni era „aruncată” într-un colț al „patului” sumar înfofolită și ea, focul din sobă era slabuț iar tot fumul intra în acoperiș, ceilalți copii micuți se uitau cu uimire la noi. Afara sub „scările” (2 scanduri și una din ele era ruptă) care duceau la cea de-a doua cameră se afla un câine înconvoiat care aparent dormea, dar de fapt era înghețat de câteva zile; iar în camera lipsită de încălzire complet era Mihai, fratele părintelui, care avea o boala psihică ce se manifesta cu crize dintre cele mai groaznice, printre care: și-a dat foc la picior, si-a ars hainele, a spart casa, geamuri… și Mihai avea pe el doar o bluză și un palton găurit locuia acolo încălzindu-se doar la o lumânare, despărtit de cealaltă cameră de o patură agatățată de ușa ale cărui geamuri le-a spart, în apropierea copiilor. Ce este interesant, este că în mintea mea s-au contrat două idei, două sentimente, mâhnire si compasiune.
Să fii barbat și să nu fii în stare să iți construiești un horn să nu vină fumul în casă, sau să astupi găurile care faceau casa să semene a felie de cașcaval, sau să fii femeie și totodata mama a 9 copii și să nu încerci să faci curățenie într-o singură cameră, măcar pentru acei copilași dacă nu pentru tine, să aștepți doar ajutorul social al copiilor ca să supraviețuiești și zilele următoare… este ceva de neacceptat, ceva ce te face să spui că este strigător la cer, acei oameni nu ar trebui să fie părinți…
Te uiți la ochii copiilor, sau la modul în care își țin de mână mama, sau la bucuria avută pe chip când primesc bombonelele și cizmele, sau cum mama o făcea să taca pe fetița de doar 2 săptămâni luând-o în brațe, sau la Dumitru care deși știa că fratele lui este bolnav psihic, nu l-a abandonat ci îl îngrija și îl ținea în casa lui așa cum era ea și privind mai larg… erau în viață, trăiau, copiii creșteau și din nou umanitatea din tine tresălta și îi privești cu compasiune.
Suntem niște ființe foarte interesante, și îi mulțumesc Domnului pentru Duhul său cel Sfânt care este cel care ne aduce aminte de cine suntem noi și care este rolul nostru pe acest pământ.
Există diferite tipologii de oameni, și eu aș vrea să mă refer la 2 din ele: îmi pasă, dar nu în orice condiții și imi pasa și punct.
Vreau să ajut oamenii , sunt gata să le ofer suport , dar nu oricum , trebuie să analizez trecutul si prezentul; contextul și împrejurările; să iau toate măsurile ca să fiu SIGUR că ajutoul meu merge unde TREBUIE, și mă voi aisgura personal că acei oameni se vor schimba , dacă nu voi sista sau voi retrage ajutorul
Vreau să ajut pe oricine are nevoie, indiferent dacă ei mă prostesc, sau de acei bani iși vor cumpara lucruri nenecesare sau vor folosi ajutorul meu ca un pretext să nu muncească, dar de fapt inima conteaza și eu imi fac partea.
Două categaorii de oameni și poate unii dintre noi ne regăsim sau cateodată auzim vocile astea în capul nostru. Ambele au și plusuri și minusuri din punctul meu de vedere, doar că sunt extreme în care foarte mulți cădem, și Biblia ne spune că nu la asta am fost chemați.
Isus Hristos ne-a fost și ne este model în ceea ce privește și ajutorarea săracilor și a celor în nevoie. Sunt multe pasaje în Scriptură care vorbesc despre acest lucru.
Versetul 5 din Filipeni capitolul 2, spune: „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus” – și este vorba despre smerenie, despre dragoste față de ceilalți, despre suflet despre gând curat pentru toți oamenii.
Nu aș putea să spun că există o singură tipologie bună și un singur punct de vedere bun. Atunci când stăm aproape de Dumnezeu, când stăm lângă El, Duhul Său cel Sfânt ne va spune care este atitudinea potrivită pe care trebuie să o avem față de cei pe care avem de gând să îi ajutăm.
Două gânduri s-au luptat în mine la casa lui Dumitru și nu e vorba că unul a fost bun sau rău așa cum vedem des în desene sau filme animate un dracușor și un înger, ci două trăiri, două stări care aveau argumente fiecare din ele, însă mi-am amintit de ce spune Iacov : „… cine poate să facă un bine și nu-l face, săvârșește un păcat…”
Să nu ne fie rușine, sau să nu ne vină greu să facem binele, pentru că având în noi gândul care era în Hristos, acela de a privi și la foloasele celuilalt în semerenie, fără lăudaroșenie sau mândrie, atunci Dumnezeu ne va înalța așa cum l-a înălțat și pe Domnul Isus Hristos.
Dumnezeu mi-a vorbit si m-a sensibilizat de fiecare data cand am fost în zona Negrești Vaslui, iar motivatia mea de a face binele creste direct proportional cu binele pe care il fac.

Cristi Marițan

Vizualizare hartă mărită

Cineva, spunea: „Nu violenţa din lume mă sperie…ci tăcerea multor creştini”.

Romani 3:23 spune: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

Sunt atât de mulţi creştini care pur şi simplu nu fac ceea ce Dumnezeu doreşte ca ei să facă. Noi am fost create pentru un anumit obiectiv și cu o anumită directive. Trebuie sa înțelegem cum să acceptăm realitatea păcatului şi modul în care acesta ne separă de planul pentru care Dumnezeu ne-a creat. Ţinându-ne de această realitate şi înţelegând importanţa ei, aceasta poate creea în noi schimbarea şi transformarea de care avem nevoie cu disperare. Păcatul ne aminteşte că există o distanţă între ceea ce suntem şi ceea ce putem deveni! Păcatul descrie cel mai bine diferenţa dintre realitatea pe care am creat-o şi realitatea pe care Dumnezeu a intenţionat să o creeze. Pavel scrie în Romani, spunând: “căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. Viaţa ta se presupune a fi o săgeată care se avântă cu elan înspre un obiectiv mult dorit. Şi de fiecare dată cand nu trăim pentru scopul pe care Dumnezeu îl are pentru viaţa noastră, păcătuim. Trebuie să ştim că am fost creaţi cu un anumit scop (intenţionat, nu din greşeală)… Am fost creaţi cu intelect, am fost creaţi cu o ţinta şi viaţa noastră ar trebui să aibă o direcţie, un scop şi un motiv. Câţi creştini trăiesc viaţa lor cu un ţel (obiectiv)? Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de “ţelul” (obiectivul) lui Dumnezeu pentru viaţa lor.
Cred că una dintre cele mai mari catastrofe este faptul că mulţi dintre noi nu conştientizăm faptul că am fost creaţi pentru mai mult decât ne putem imagina. Când Dumnezeu m-a creat, El nu mi-a dat doar o formă, aşa la repezeală, El m-a creat în mod specific, cu un scop. El m-a creat cu măreţie!!! Mulţi dintre noi nu ne dăm seama de asta! Viaţa, ar trebui sa fie o săgeată care se avântă cu elan înspre un obiectiv excepţional.! Am fost creaţi pentru a Visa şi pentru a trăi Vise dimensionate de însusi Dumnezeu. Am fost creaţi pentru a merge şi a trăi imposibilul, prin Domnul nostru Isus. Dumnezeu a pus în noi capacitatea de a face TOATE LUCRURILE pentru slava Lui. O persoană dedicată complet în lucrarea Domnului, înţelege că deşi ar putea exista un număr restrâns de resurse pentru un anumit proiect, există întotdeauna un număr nemăsurat de posibilităţi. Scopul este de a vedea evenimentele şi oamenii din perspectiva lui Cristos. Credinţa în Cristos este combustibilul care păstrează viziunea, şi face călătoria spirituală să meargă!
Pasiunile, visele, dorinţele, nu au fost plasate accidental când am fost creați. Ne-au fost date pentru a le utiliza spre slava lui Dumnezeu. Puţinul pe care îl avem, dacă îl folosim în totalitate pentru Hristos, Hristos va turna binecuvântarea Lui peste el şi îl va înmulţi mai mult decât ne putem imagina. Noi nu suntem creaţi pentru a face parte din decorul vieţii noastre. Nu ne-a creat pentru a fi simpli spectatori. Dumnezeu a pus în noi vise, pentru ca noi sa le trăim!
Dacă acceptăm ungerea pe care Dumnezeu a turnat-o peste noi prin sângele lui Isus, devenim Regi cu drept divin. Noi devenim visători treji! Ce limite are un rege în împărăţia lui? Care sunt limitele unui visător in visele lui? Fiecare persoană din viaţa ta te poate încuraja sau descuraja să devii rege. În mâini greşite, poţi deveni orice, depinzând de cine se atinge de tine. Mulţi dintre noi devenim ceea ce alţii vor ca noi să devenim. Mulţi au devenit opusul a ceea ce Dumnezeu a intenţionat ca ei sa devină. Cei mai mulţi copii devin ceea ce părinţii îi influenţiază să devină. În majoritatea cazurilor, dacă încurajezi un copil să devină ofiţer de poliţie, acel copil va creşte pentru a fi exact un ofiţer de poliţie. Pe mâini greşite, poţi deveni regele care nu ai fost creat să fii, şi poţi pierde drepturile divineImaginea pe care apostolul Pavel o ilustrează în Romani 3:23 este imaginea unui bun trăgător cu arcul, care trage exact în centrul ţintei. Pe cont propriu, toţi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Nu putem atinge ţinta pe care Dumnezeu a hotărât-o pentru noi. Dar pentru că El este Dumnezeu, şi din cauza a ceea ce a făcut Cristos pentru noi pe cruce, noi -copii Lui, primim darul lui Dumnezeu care este o viaţă glorioasă pentru veşnicie cu Isus.
Nu ştiam că voi deveni cine sunt acum. Este o prăpastie între noi şi Dumnezeu- se numeşte PĂCAT. Dar în momentul în care aflăm cine suntem în Cristos, în momentul în care ne dăm seama că “NOI SUNTEM”, pentru că “EL ESTE”, atunci prăpastia care ne separă de Dumnezeu este umplută cu sangele lui Isus. Este umplută cu iubirea şi harul lui Isus şi ne oferă calea spre Dumnezeu.

Cristi Marițan

in LeI:    RO76 RNCB 0805 1196 8780 0001